> S’istória de Lisandra. Un’istitutora chi bisat una concetzioni noa de sa pedagogia aintru de una sotziedadi noa | ilMinuto

S’istória de Lisandra. Un’istitutora chi bisat una concetzioni noa de sa pedagogia aintru de una sotziedadi noa

(In Tempus de crisi) – Casteddu, 18 de su mesi de arbili – Laureada in Sciéntzias de sa Pesadia e fata àbili a fai s’istitutori professionali o siat sa pedagogista, Lisandra classi 1978, at pigau su títulu seti annus fait, e de intzaras su caminu de annestru suu est crésciu traballendi in su campu, cun sa pràtiga. Sa picioca de Rumana at tentu sa sorti bona, comenti si contat issa etotu, de essi stétia pigada, calencunu mesi infatu de sa laurea, a traballai in d-un’istrutura po giòvanus chi tenint istrobus sotzialis. “De cussu mamentu – si narat – no apu mai sentzau de fai su traballu miu, in realidadis diversas e in diversas istruturas, cun incàrrigus sèmpiri difarentis”. Comenti a totus, agoa de sa laurea, Lisandra teniat s’aficu de podi agatai un’impreu chi iat ai bistiu beni is abisóngius siat de unu parri de calidadi, est nai cun d-una possibilidadi de acrescimentu professionali, traballendu cun oràrius e tempus sustenìbilis, siat de unu parri de cantidadi, cun d-una paga afiantzada dógnia mesi, chi d’essat permítiu de bivi cun assusegu fadendi su traballu chi amat infinitamenti, e chi at iscerau incarrerendi su caminu de istúdiu fatu. Su títulu pigau, at donau a sa pedagogista, is fundamentas po su traballu chi isbodiat fintzas a imoi, e tocat a ddu nai, unu traballu chi no est acrarau beni ni de is istitutzionis chi donant s’impreu a is chi funt amaistraus in matéria comenti a issa, e nimancu in su campu interdisciplinari innoia s’agatat a traballai custa genti. “Iat dépi essi – si pretzisat – unu traballu funtzionali a is abisóngius de is disvantagiaus, un’impreu po ammellorai in manera generali sa situatzioni insoru e de sa sotziedadi totu chi intriciat relatzionis cun custa fita de su mundu suu”. “Ma a dolu mannu – sighit – po mori de sa mincioneria de is istitutzionis, po su prus bófia, e po su cunfrontu iscassu cun is diversus operadoris e is diversus campus de cumpeténtzia, su traballu nostru e po cussu sa laurea nostra est truncada in is particularidadis beras chi tenit, de unu parri teóricu, ma prusatotu pràtigu”. Custu comenti s’acrarat Lisandra, “no permitit una lezida generali e no permitit nimacu un’isvilupu de istúdius ispecificus de is abisóngius de is territórius nostrus e de sa sotziedadi nostra, custringendusì a fai de su traballu sotziali su contenimentu de is acontéssias grais e a arriscu, ma de seguru no est determinanti innoia s’iat a podi fai calencunacosa puru, unu traballu chi no est nimancu de isvilupu aundi iat a essi netzessàriu”. Est cun tristura chi s’istitutora, sighendi a allegai cun nos, s’at nau ca dd’est stétiu donau unu bagàgliu de conoscéntzias chi, chentza de dinai, no podit aprofundai, ni in sa teoria, ni isvilupai in sa pràtiga, bia puru sa pagu frimesa de is cuntratus e s’incostàntzia de is progetus chi funt sèmpiri acapiaus a is finantziamentus públicus chi in matéria funt de pagu contu diaderus. Arrexonendi de is arragus chi ferrint a is laureaus sardus sa picioca si narat: “A dolu mannu oi sa situatzioni est posta mali meda po dógnia traballadori de Sardigna, e i laureaus funt una perra de custa categoria comenti traballu amaistrau. Ma in d-unu mamentu innoia si ndi funt liendi totus is serbítzius e chi tenit comenti cusseguéntzia sa de ndi liai a is istruturas chi ddus poderant in vida, is postus de traballu fasius funt sèmpiri de mancu”. E aici po Lisandra su caminu conotu de s’imparu annestrau no funtzionat prus. Chistiona chistiona ndi bessit a pillu ca po sa pedagogista de Rumana, sa precariedadi chi biveus si movit totu a unu passu cun d-una cumpeténtzia manna meda, e pagada de prus a is diversus entis chi faint afàrius asuba de s’imparamentu, chi no podit essi impitau e chi comenti cusseguéntzia tenit sa de fai ingedrai iscoramentu a chini in is annus at circau de si fai profetosu po su mercau”. “Ma comenti est ladinu a totus – sighit s’arrexonu – custu mercau no ddoi est prus e s’isfrutamentu intelletuali, chi primu beniat pagau unu pagu mellus de su chi si fadiat cun is manus, ai cust’ora at pigau sa mantessi pígia, e lassat atuai, intre pagu tempus, unu sderruimentu culturali puru de totus is mestieris. “Ita podit isperai unu laureau oi in Sardigna? – si preguntat issa etotu – Nudda. – s’arrespundit – Chi no tenit Santus in celu, o si pretendit de fai su traballu suu in manera meritosa”. Po su tempus benidori sa pedagogista bisat de fai una retza de annestru-pedagogica ghiada de is diversus operadoris chi s’agatant ispaniaus in totu sa Sardigna, po fai profetosu su cunfrontu intre issus e po incarrerai una dialética chi lompat a una tramuda de sa concetzioni sotziali, “no scéti – si marcat – po is disvantagiaus (comenti ddus tzerriant), ma po totus is facis de sa sotziedadi”. De s’ iscola a s’annestru, de is abilesas diversas a s’istrobu sotziali, de s’isport a su traballu, po Lisandra tenint totus abisóngiu de unu ligimentu nou de is raportus chi ddoi funt intre is mantessis etotu. S’idea de s’istitutora est sa de torrai a s’istúdiu e a su traballu sa dignidadi sotziali chi ddis minescit, comenti perra de una sotziedadi chi abisongiat de una furriada totali de is raportus sotzialis annuddendi sa categoria de su “diversu”, de is políticas sotzialis comenti medalliedda de sa politichedda afarista o de s’apónciu lastimosu. Su bisu mannu de sa picioca de Rumana est su de una concetzioni noa de sa pedagogia po sa sotziedai nostra noa, annestru e imparu comenti médiu de ideas e de isvilupu. “Tuchendi – cocluit – de su chi seus stétius e traballendi po su chi eus a diventai. Sa torrada a s’innidesa sotziali nostra in s’arrespetu de su traballu comenti fundóriu de essi personis e de essi personis impari”.

Progetu realizadu cun sa partetzipatzione de sa Regione Autònoma de Sardigna – L.R 26/97 subra sa limba e sa cultura sarda


© RIPRODUZIONE RISERVATA

0 Risposte a “S’istória de Lisandra. Un’istitutora chi bisat una concetzioni noa de sa pedagogia aintru de una sotziedadi noa”


I commenti sono chiusi.