> Ndi Chistionaus Impari | ilMinuto

Archíviu de sa categoria 'Ndi chistionaus impari'

“Cherimus chi su sardu e s’italianu in s’Universidade sian duas limbas chin sa mantessi dignidade”. Intervista a is piocus de Su Majolu

(IlMinuto) – Casteddu, 16 de su mesi de martzu – Atopu nou po “Ndi chistionaus impari”, sa fentana de “IlMinuto” chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni at fatu una bella arrexonada cun is istudiantis de s’Universidadi de Tàtari, sótzius de s’assótziu Su Mjolu. Unu grupu de giòvonus impignaus po s’avaloramentu de sa língua sarda, poita is istudiantis sardus puru tengant cantu primu su diritu de “studiai sa limba cosa nosta”.

Comenti sótziu de su Majolu si podit contai s’interessu po su sardu? Comenti est nàsciu? E comenti est crescendi su traballu chi fadeis dógnia diri?

Chin sos àteros istudentes de Su Majolu pessamus chi b’at bisonzu chi in Sardigna donzunu trabballet in su chi fachet cada die, pro facher diventare unu pacu menzus su locu inube istat. Nos semus addobiaos pessande si podiabamus facher carchi cosa pro sa terra e pro sa zente nostra, trabballande in sa realtade chi vivimus cada die: s’Universidade de Tàtari. Semus belle totucantos de sas biddas e pro custu amus isseperau pro numene Su Majolu, comente sos pitzinnos de sas biddas chi anticamente andaban a istudiare in Casteddu. Sos problemas de sa Sardigna sun mannos meda e b’at bisonzu chi sos istudentes puru si mogan pro facher unu pacu menzus cust’isula. Amus cumintzau chind un’addòbiu in s’Universidade pro su referendum contr’a su Nucleare chi nos cherian ponnere in Sardigna, pro sensibilizare sos istudentes issupra ‘e custu periculu mannu; e deretu amus pessau chi pro cussa, comente pro sas àteras initziativas, depimus faveddare o in sardu o a su mancu in sardu e in italianu: non pro resones particulares o pro pessamentos mannos, semplicemente ca est sa limba nostra. Paritzos istudentes chi istan in Tàtari su sardu lu faveddan, ca est sa limba chi si faveddat cada die in dommo e in bidda issoro. Su problema est chi s’Universidade est unu de sos locos inube sa diglossia est prus forte: mancari unu pitzinnu faveddet in sardu dae cando si pesat a cando si che corcat, chin sos cumpanzos suos, a mensa, ispassiandesi, mancu li artziat a conca de faveddare in sardu chind unu professore, a letzione, a s’esame. Sighi a ligi ‘“Cherimus chi su sardu e s’italianu in s’Universidade sian duas limbas chin sa mantessi dignidade”. Intervista a is piocus de Su Majolu’

“Ap’imparau s’Italianu comente una limba istranza e nova de su totu”. Intervista a Frantziscu Casula

(IlMinuto) – Casteddu, 3 de su mesi de martzu – Agoa de una pàsida manna torrat “Ndi Chistionaus Impari”, la fentana de IlMinuto chi fueddat de sardu de política linguìstica. Custa cida sa Redatzioni at intervistau a Frantziscu Casula, intelletuali de Ollolai spertu de língua, istória e cultura sarda impegnau de sèmpiri in custu fronti

Francesco Casula e su sardu, si contat custa istória?

Un’istoria longa. Eo ap’imparau su sardu dae mama. A beru, pro mene, sa limba sarda est istada su “parlar materno”, comente naraiat Dante. Limba des sonos, sentidu e musica. Limba de vocales. E duncas limba de poesia, proite sas vocales sunt pro su poeta s’anima de sa limba, sunt su liongiu intre sa limba e su cantu, intre sa poesia, sa musica, su ritmu e su ballu. Mescamente de su ballu sardu, cando sa zente, tot’impari si pesaiat a ballare, in sa Pratza de bidda. So intrau in sas iscolas, in prima elementare sena connoschere una paraula in italianu: fia unu monolingue. S’italianu, tando, in Ollolai nemos l’allegaiat: ne in su foghile ne in foras. No esistiat. Duncas ap’imparau s’Italianu comente una limba istranza e nova de su totu. Dae sos libros. Dae su mastru. In sos primos meses de iscola apo tentu dificultades: in su Primu Trimestre – tengio galu bene remonida, comente chi sia una richillia pretziada, sa pagella de cussa prima elementare – in totu sas materias sos votos fiant 2-3-2-3-4. In su Segundu trimestre fiant diventados totus 9. In su terzu totus 10. Ca fia un’Einstein? No, ca s’Italianu chi aia imparadu fiat sena amisturamentos cun su Sardu. Pro non narrere chi fia meda curiosu de imparare cussa limba noa. Sighi a ligi ‘“Ap’imparau s’Italianu comente una limba istranza e nova de su totu”. Intervista a Frantziscu Casula’

“Su sardu est limba bona pro faeddare”. Intervista a Brunu Sini

lingua sarda(IlMinuto) – Casteddu, 8 de su mesi de ledàminis – Atopu nou po “Ndi chistionaus impari”, sa fentana noa de “IlMinuto” chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni at intervistau a Brunu Sini, scriidori in sardu e furriadori de s’italianu a sa língua nostra. Úrtimu traballu furriau in sardu “Nemos Deviat Ischire, Neune Deviat Intèndere” de Giuanna Mulas.

Brunu Sini furriadori in sardu: si podit contai custa istória?

Pro a mie chi apo fatu sas iscolas de pitzinnia in sa segunda mesania de sos annos 60 su disacatu nieddu ch’est istadu fatu contr’a sa cultura nostra lu gito de continu suta de ojos. Deo etotu apo isperientadu subra sa pedde mia sos mètodos impitados dae sos colonizadores in chirca de nd’israighinare sa limba dae sas concas nostras: colpos de fuste, iscutas de tzota, malas peraulas, lègidas de vida e umìlios de donzi manera. Duncas su de iscrìere e de faeddare in sardu est, pro cantu m’apartenet, una rejone de vida. Cando sas mastras nos contaiant sas paristòrias galdubberas e afroddieras chi sa limba nostra (dialetto lu naraiant a inzenzu) fit cosa ruza de si nde irgonzare ebbia, cosa de lassare a bonu sou ca no aiat giudu perunu, faeddu de pastores e de crabarzos; cando, a mala gana, deviamus intèndere sas faulas mannas chi nos cheriant fàghere a pensare chi chie allegaiat su sardu no podiat aprèndere bene s’itaglianu, o, forasmale!, chi chie chistionaiat in limba fit pius pagu abistu de sos “itagliòfonos”; cando, pius de totu, sos babos e-i sas mamas de Sardigna incomintzeint, a trumone mannu, a crèere a custas camàndulas tramposas chi no pigaiant ne a muru e ne a gianna e, abbaidende·si bene dae su sighire a issinzare sa limba issoro a sos fizos, incomintzeint a traìghere sas cussignas dadas dae sos mannos chena chi s’abizerent gai de nd’èssere seghende sas alas e-i sos archiles a sas zenias e a sas erèntzias benidoras, boghende·che·lis, addolumannu, su terrinu dae suta de pes. Sighi a ligi ‘“Su sardu est limba bona pro faeddare”. Intervista a Brunu Sini’

“Pretendi de kistionai una sola varianti est a bocì sa lìngua nosta”. Intervista a Carlo Sulis

(IlMinuto) – Casteddu, 1 de su mesi de ledàminis – Atopu nou po “Ndi chistionaus impari”, sa fentana noa de “IlMinuto” chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni at intervistau a Carlo Sulis, furriadori de is líteras de Antoni Gramsci de s’italianu a su sardu e sustenidori de s’idea ca s’arrichesa de sa língua de s’Ísula siant su tantis variantis suas “bidda po bidda, bixinau po bixinau”.

Carlo Sulis furriadori de Gramsci in sardu: est unu impìnniu mannu e una bella responsabilidadi. Si contat cust’istória? Comenti est nàscia sa bidea de furriai is Cuadernus in língua sarda?

Naraus luegus ca deu apu furriau in sardu campidanesu scéti is 36 lìteras ki Gramsci at iscritu a sa mama. Apu bìviu 20 annus in Abas, sa bidda eundi Gramsci est nàsciu, e apu sempri bisau de dd’intendi kistionai su sardu mramiddesu. E, cun s’umilesa prus manna, apu tradùsiu is lìteras suas. Custu traballu dd’eus portai in is iscolas e si seus acataus ca is piciocus olint intendi kistionai de Gramsci, dd’òlinti connosci e ndi òlinti discuti.

Sighi a ligi ‘“Pretendi de kistionai una sola varianti est a bocì sa lìngua nosta”. Intervista a Carlo Sulis’

“Cun sa LSC apamus fatu passos mannos a dae in antis”. Intervista a Gianluigi Stochino

lingua sarda(IlMinuto) – Casteddu, 24 de su mesi de cabudanni – Torrat “Ndi chistionaus impari”, sa fentana noa de “IlMinuto” chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni at intervistau a Gianluigi Stochino: profrssori de italianu chie de annus meda est imminiau in s’avaloramentu de sa língua nostra. Giai operadori de Isportellu po Ofítziu de sa língua sarda in Nùgoro e maistu po sa Provìntzia de Aristanis, oi Stochino scririt po Eja, su periódicu dirigiu de Diegu Corràine

Gianluigi Stochino e sa língua sarda: si contat custa istória?

S’impinnu pro sa limba sarda est cumintzadu comente interessu personale, pustis est devènnidu impignu pùblicu e in carchi situatzione finas una professione. Difatis, giai dae sende minore, apo incumintzadu a amare custa limba ca l’intendia in domo e deo preferia, cun chie podia, a rispòndere in sardu. In prus, est istada pro mene una fortuna a tènnere unu babbu e una mama de biddas diferentes e a largu meda intre issas, gasi apo pòdidu impare medas sonos de sa limba nostra, cosa mi m’at agiudadu a cumprèndere chi su sardu càmbiat dae una bidda a s’àtera in sa pronùntzia, ma no in sa sustàntzia. Pustis, creschende, apo cumprèndidu semper de prus s’importàntzia de sa limba comente elementu fundante de s’identidade de unu pòpulu e bidende·la in perìguglu de iscumparta mi so impinnadu in iniziativas voluntàrias collaborende in su situ de noas internet sardinna.info, le Monde Diplomatique in sardu e àteras cosas. Pustis est incumintzada s’esperièntzia in s’Ufìtziu de sa Limba Sarda in Nùgoro e comente formadore in sa Provìntzia de Aristanis. Como collàboro in su mensile sardu EJA.

Su sardu e is fueddadas suas: ita ndi pensat de s’impreu de una fueddada scéti comenti “língua de s’ísula”?

Sighi a ligi ‘“Cun sa LSC apamus fatu passos mannos a dae in antis”. Intervista a Gianluigi Stochino’