“Cun sa LSC apamus fatu passos mannos a dae in antis”. Intervista a Gianluigi Stochino
Image
(IlMinuto) – Casteddu, 24 de su mesi de cabudanni – Torrat “Ndi chistionaus impari”, sa fentana noa de “IlMinuto” chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni at intervistau a Gianluigi Stochino: professori de italianu chi de annus meda est impiniau in s'avaloramentu de sa língua nostra. Giai operadori de Isportellu po s'Ofítziu de sa língua sarda in Nùgoro e maistu po sa Provìntzia de Aristanis, oi Stochino scririt po Eja, su periódicu dirigiu de Diegu Corràine
Gianluigi Stochino e sa língua sarda: si contat custa istória?
S'impinnu pro sa limba sarda est cumintzadu comente interessu personale, pustis est devènnidu impignu pùblicu e in carchi situatzione finas una professione. Difatis, giai dae sende minore, apo incumintzadu a amare custa limba ca l'intendia in domo e deo preferia, cun chie podia, a rispòndere in sardu. In prus, est istada pro mene una fortuna a tènnere unu babbu e una mama de biddas diferentes e a largu meda intre issas, gasi apo pòdidu impare medas sonos de sa limba nostra, cosa mi m'at agiudadu a cumprèndere chi su sardu càmbiat dae una bidda a s'àtera in sa pronùntzia, ma no in sa sustàntzia. Pustis, creschende, apo cumprèndidu semper de prus s'importàntzia de sa limba comente elementu fundante de s'identidade de unu pòpulu e bidende·la in perìguglu de iscumparta mi so impinnadu in iniziativas voluntàrias collaborende in su situ de noas internet sardinna.info, le Monde Diplomatique in sardu e àteras cosas. Pustis est incumintzada s'esperièntzia in s'Ufìtziu de sa Limba Sarda in Nùgoro e comente formadore in sa Provìntzia de Aristanis. Como collàboro in su mensile sardu EJA.
Su sardu e is fueddadas suas: ita ndi pensat de s'impreu de una fueddada scéti comenti "língua de s'ísula"?
Cando est incumintzada sa passione pro sa limba sarda mi so agatadu chi, leghende sas òperas de sos autores sardos comente a Pepinu Mereu, Montanaru ecc., sa limba chi impreaiant non fiat sa variedade locale de apartenèntzia issoro, ma una limba modellu, unu sèberu de sas paràulas e sonos o pronùntzias, chi fiant prus craras de cumprèndere, duncas de iscrìere e prus addatas a sos critèrios estèticos e mètricos de sa poesia. Tando apo pessadu chi sos poetas in Sardigna, dae sèmpere ant fatu su chi aiant fatu sos poetas e iscritores in sas limbas mannas de sa literadura: chircare unu modellu addatu pro s'iscritura e sa comunicatzione generale. Custu protzessu in Sardigna at tentu duas traditziones, sa campidanesa e sa loguderesa e como, a bellu a bellu, semus arribbende a una sìntesi. B'at de nàrrere chi s'iscritura sighit su camminu suo in sa poesia e est diferente in s'oralidade, ma chi pro un'impreu amministrativu b'at bisòngiu de unu modellu craru e sa Regione at seberadu sa Limba Sarda Comuna (LSC) in essida pro sos documentos suos, lassende libertade a sos àteros entes de l'impreare o nono. Pesso chi in Sardigna cun sa LSC apamus fatu passos mannos a dae in antis, como est ora de aplicare su prus possìbile custa norma e de la megiorare ue bi nd'at bisòngiu.
Cali iat at a depi essi sa política chi sa Regioni iat a depi sighiri po su sardu?
A sa segura de donare a su sardu sa visibilidade màssima Iimpreende·lu in sas publitzidades istitutzionales, in sa cartellonìstica de sos ufìtzios, promovende sa produtzione iscrita e orale, artìstica e nono, intrende in totu sos àmbitos de sa vida pùblica comente faghent totu sas limbas “normales”. Valorizare finas su patrimòniu de sa limba, sa literadura sua, sa poesia, sa prosa, su teatru, sa traditzione orale e, a su matessi tempus abèrrere sas ghennas de sa modernidade cun s'impreu de su sardu in internet e in totu sos mèdios de comunicatzione e in sos sitos istitutzionales. Diat tocare in pràtica a tènnere una polìtica linguìstica coerente e chi miret a largu pro su tempus benidore de sa limba nostra pro lassare a sos pitzinneddos de oe su donu prus mannu chi marcat s'identidade nostra. Oe tenimus duas leges, sa n. 482 de s'Istadu e sa 26 de sa Regione chi nos cunsentint de fàghere medas cosas, como bi cheret s'idea, sa voluntade e sa gana de sighire in manera programmàtica sos obietivos de afortimentu e difusione.
Po fustei chi est maistu de iscola, ita iat a podi fai s'iscola po afotiai sa batalla po su sardu?
S'iscola est unu de sos àmbitos prus importantes pro si mòere. Cun sa lege 482 e rispetende su printzìpiu de s'autonomia iscolàstica, est possìbile a organizare setziones bilìngues in intro de sas iscolas ponende su sardu comente limba veiculare paris cun s'italianu conforme a critèrios chi s'iscola podet regulare (cunforme a su livellu de preparatzione de sos utentes, cursos de formatzione, pro nàrrere) a manera chi su sardu siat imparadu a sos pitzinnos e no impostu. In prus sa Regione podet intervènnere pro cumpetèntzia sua in custu protzessu, organizende comente prima cosa sa formatzione pro maistros e professores (e giai ses moende in custu sensu cun su progetu FILS). B'at de nàrrere chi s'iscola faghet giai medas cosas gràtzias a s'òpera de insignates amantiosos de su sardu e gràtzias a sa lege 26, ma s'iscola tenet bisòngiu de agiudu, de una lìnea ghia, a manera chi su chi si faghet in Casteddu siat comente su chi si faghet in Nùgoro o Aristanis. B'at bisòngiu de programmatzione, ca si nono cale si siat initziativa at a resultare episòdica, bona o mala non s'ischit, ma, a dolu mannu, episòdica.
Un'iscola noa duncas, moderna, chi valorizat su territòriu, sa cultura, sa limba de sa terra nostra, a curtzu a sos pitzinnos e non contra a issos, pro lis donare unu “camminu”, un'identidade crara in intro de sa modernidade.
S.P.
Gianluigi Stochino e sa língua sarda: si contat custa istória?
S'impinnu pro sa limba sarda est cumintzadu comente interessu personale, pustis est devènnidu impignu pùblicu e in carchi situatzione finas una professione. Difatis, giai dae sende minore, apo incumintzadu a amare custa limba ca l'intendia in domo e deo preferia, cun chie podia, a rispòndere in sardu. In prus, est istada pro mene una fortuna a tènnere unu babbu e una mama de biddas diferentes e a largu meda intre issas, gasi apo pòdidu impare medas sonos de sa limba nostra, cosa mi m'at agiudadu a cumprèndere chi su sardu càmbiat dae una bidda a s'àtera in sa pronùntzia, ma no in sa sustàntzia. Pustis, creschende, apo cumprèndidu semper de prus s'importàntzia de sa limba comente elementu fundante de s'identidade de unu pòpulu e bidende·la in perìguglu de iscumparta mi so impinnadu in iniziativas voluntàrias collaborende in su situ de noas internet sardinna.info, le Monde Diplomatique in sardu e àteras cosas. Pustis est incumintzada s'esperièntzia in s'Ufìtziu de sa Limba Sarda in Nùgoro e comente formadore in sa Provìntzia de Aristanis. Como collàboro in su mensile sardu EJA.
Su sardu e is fueddadas suas: ita ndi pensat de s'impreu de una fueddada scéti comenti "língua de s'ísula"?
Cando est incumintzada sa passione pro sa limba sarda mi so agatadu chi, leghende sas òperas de sos autores sardos comente a Pepinu Mereu, Montanaru ecc., sa limba chi impreaiant non fiat sa variedade locale de apartenèntzia issoro, ma una limba modellu, unu sèberu de sas paràulas e sonos o pronùntzias, chi fiant prus craras de cumprèndere, duncas de iscrìere e prus addatas a sos critèrios estèticos e mètricos de sa poesia. Tando apo pessadu chi sos poetas in Sardigna, dae sèmpere ant fatu su chi aiant fatu sos poetas e iscritores in sas limbas mannas de sa literadura: chircare unu modellu addatu pro s'iscritura e sa comunicatzione generale. Custu protzessu in Sardigna at tentu duas traditziones, sa campidanesa e sa loguderesa e como, a bellu a bellu, semus arribbende a una sìntesi. B'at de nàrrere chi s'iscritura sighit su camminu suo in sa poesia e est diferente in s'oralidade, ma chi pro un'impreu amministrativu b'at bisòngiu de unu modellu craru e sa Regione at seberadu sa Limba Sarda Comuna (LSC) in essida pro sos documentos suos, lassende libertade a sos àteros entes de l'impreare o nono. Pesso chi in Sardigna cun sa LSC apamus fatu passos mannos a dae in antis, como est ora de aplicare su prus possìbile custa norma e de la megiorare ue bi nd'at bisòngiu.
Cali iat at a depi essi sa política chi sa Regioni iat a depi sighiri po su sardu?
A sa segura de donare a su sardu sa visibilidade màssima Iimpreende·lu in sas publitzidades istitutzionales, in sa cartellonìstica de sos ufìtzios, promovende sa produtzione iscrita e orale, artìstica e nono, intrende in totu sos àmbitos de sa vida pùblica comente faghent totu sas limbas “normales”. Valorizare finas su patrimòniu de sa limba, sa literadura sua, sa poesia, sa prosa, su teatru, sa traditzione orale e, a su matessi tempus abèrrere sas ghennas de sa modernidade cun s'impreu de su sardu in internet e in totu sos mèdios de comunicatzione e in sos sitos istitutzionales. Diat tocare in pràtica a tènnere una polìtica linguìstica coerente e chi miret a largu pro su tempus benidore de sa limba nostra pro lassare a sos pitzinneddos de oe su donu prus mannu chi marcat s'identidade nostra. Oe tenimus duas leges, sa n. 482 de s'Istadu e sa 26 de sa Regione chi nos cunsentint de fàghere medas cosas, como bi cheret s'idea, sa voluntade e sa gana de sighire in manera programmàtica sos obietivos de afortimentu e difusione.
Po fustei chi est maistu de iscola, ita iat a podi fai s'iscola po afotiai sa batalla po su sardu?
S'iscola est unu de sos àmbitos prus importantes pro si mòere. Cun sa lege 482 e rispetende su printzìpiu de s'autonomia iscolàstica, est possìbile a organizare setziones bilìngues in intro de sas iscolas ponende su sardu comente limba veiculare paris cun s'italianu conforme a critèrios chi s'iscola podet regulare (cunforme a su livellu de preparatzione de sos utentes, cursos de formatzione, pro nàrrere) a manera chi su sardu siat imparadu a sos pitzinnos e no impostu. In prus sa Regione podet intervènnere pro cumpetèntzia sua in custu protzessu, organizende comente prima cosa sa formatzione pro maistros e professores (e giai ses moende in custu sensu cun su progetu FILS). B'at de nàrrere chi s'iscola faghet giai medas cosas gràtzias a s'òpera de insignates amantiosos de su sardu e gràtzias a sa lege 26, ma s'iscola tenet bisòngiu de agiudu, de una lìnea ghia, a manera chi su chi si faghet in Casteddu siat comente su chi si faghet in Nùgoro o Aristanis. B'at bisòngiu de programmatzione, ca si nono cale si siat initziativa at a resultare episòdica, bona o mala non s'ischit, ma, a dolu mannu, episòdica.
Un'iscola noa duncas, moderna, chi valorizat su territòriu, sa cultura, sa limba de sa terra nostra, a curtzu a sos pitzinnos e non contra a issos, pro lis donare unu “camminu”, un'identidade crara in intro de sa modernidade.
S.P.
© RIPRODUZIONE RISERVATA